http://dansandu.ro/blog/2010/03/21/o-cultura-a-fricii/ Ortodoxia azi Wed, 16 Mar 2011 17:36:06 +0000 hourly 1 http://wordpress.org/?v=3.3.1 http://dansandu.ro/blog/2010/03/21/o-cultura-a-fricii/comment-page-1/#comment-10 Monica Munteanu (Bosoi) Mon, 22 Mar 2010 07:55:13 +0000 http://dansandu.ro/blog/?p=251#comment-10 Re-postez citatul, intrucat am observat acum ca nu-mi recunoastre ghilimelele din text: "I love you when you're nice, she told him once, before they were married, and it had made him furious. Don't say that! Christ's sake you don't love people when they're nice. Don't you see that's the same as saying: What's in it for me? ?" Revolutionary Road, Yates Re-postez citatul, intrucat am observat acum ca nu-mi recunoastre ghilimelele din text:
“I love you when you’re nice, she told him once, before they were married, and it had made him furious. Don’t say that! Christ’s sake you don’t love people when they’re nice. Don’t you see that’s the same as saying: What’s in it for me? ?”
Revolutionary Road, Yates

]]> http://dansandu.ro/blog/2010/03/21/o-cultura-a-fricii/comment-page-1/#comment-9 Monica Munteanu (Bosoi) Mon, 22 Mar 2010 07:52:16 +0000 http://dansandu.ro/blog/?p=251#comment-9 Parinte, ma bucur sa va reintalnesc, chiar daca este intr-un spatiu virtual. V-am apreciat mereu ideile inovatoare si curajul de a le face publice. Am citit postarea de mai sus cu multa bucurie - caci ma regasesc, adica va impartasesc opinia - dar si cu intristare, caci prea putini dintre colegii nostri (de scoala, de birou etc) sunt dispusi sa accepte provocarea de a-si infrunta frica. Aceasta este, pentru mine, o plaga! Pare ca i-a cuprins pe toti. Nimeni nu are curajul sa se ridice in picioare in zilele astea, mai ales ca urmas al lui Hristos, dar nici ca Om - pentru civilizatie. Scrieti undeva ca iubirea fata de orice persoana din jurul tau nu trebuie sa aiba o cauza, caci nu mai e iubire, ci interes - in cazul unui beneficiu pe care ea(persoana) ti-l aduce si e teama - daca simti ca nu ai de ales, ca-ti va fi "rau", daca nu o iubesti. Mi-a adus un minte urmatorul fragment dintr-o carte care m-a impresionat: "I love you when you're nice, she told him once, before they were married, and it had made him furious. Don't say that! Christ's sake you don't people when they're . Don't you see that's the same as saying ?" Cred ca pentru multi dintre noi cam asa e cu iubirea fata de Dumnezeu: what's in it for me? Si poate ca atitudinea asta egoista nu e doar la nivelul relatiei cu Dumnezeu, ci si cu ceilalti, ceea ce e dureros. M-am regasit si in partea cu apostrofarea continua de-a lungul vietii, atunci cand am avut curajul sa lupt pentru o idee: "Monico, tu te crezi desteapta?" Raspunsul (deloc modest, stiu) a fost intotdeauna "da", insa acum ca am mai crescut mi-a fost dat - in repetate randuri, chiar - sa aud si o continuare, care m-a socat si m-a indignat pana la furie, anume: "Pai tu nu esti cu biserica, crestina? Nu ar trebui sa pleci capul?" La asta, foarte frumos raspunde N. Steinhardt cu : "Hristos nu ne-a cerut niciodata si nicaieri sa fim prosti!" Poate ca pe usile bisericilor noastre ar trebui scrisa fraza asta ... E un gand arogant oare? Caci oamenii (mai ales oamenii bisericii) asociaza frecvent (si gresit!) curajul cu razvratirea si teama cu smerenia placuta lui Dumnezeu, uitand, poate, ca Dumnezeu nu S-a temut de nimic ... Parinte, ma bucur sa va reintalnesc, chiar daca este intr-un spatiu virtual. V-am apreciat mereu ideile inovatoare si curajul de a le face publice.
Am citit postarea de mai sus cu multa bucurie – caci ma regasesc, adica va impartasesc opinia – dar si cu intristare, caci prea putini dintre colegii nostri (de scoala, de birou etc) sunt dispusi sa accepte provocarea de a-si infrunta frica. Aceasta este, pentru mine, o plaga! Pare ca i-a cuprins pe toti. Nimeni nu are curajul sa se ridice in picioare in zilele astea, mai ales ca urmas al lui Hristos, dar nici ca Om – pentru civilizatie.
Scrieti undeva ca iubirea fata de orice persoana din jurul tau nu trebuie sa aiba o cauza, caci nu mai e iubire, ci interes – in cazul unui beneficiu pe care ea(persoana) ti-l aduce si e teama – daca simti ca nu ai de ales, ca-ti va fi “rau”, daca nu o iubesti.
Mi-a adus un minte urmatorul fragment dintr-o carte care m-a impresionat: “I love you when you’re nice, she told him once, before they were married, and it had made him furious.
Don’t say that! Christ’s sake you don’t people when they’re . Don’t you see that’s the same as saying ?”
Cred ca pentru multi dintre noi cam asa e cu iubirea fata de Dumnezeu: what’s in it for me? Si poate ca atitudinea asta egoista nu e doar la nivelul relatiei cu Dumnezeu, ci si cu ceilalti, ceea ce e dureros.
M-am regasit si in partea cu apostrofarea continua de-a lungul vietii, atunci cand am avut curajul sa lupt pentru o idee: “Monico, tu te crezi desteapta?” Raspunsul (deloc modest, stiu) a fost intotdeauna “da”, insa acum ca am mai crescut mi-a fost dat – in repetate randuri, chiar – sa aud si o continuare, care m-a socat si m-a indignat pana la furie, anume: “Pai tu nu esti cu biserica, crestina? Nu ar trebui sa pleci capul?” La asta, foarte frumos raspunde N. Steinhardt cu : “Hristos nu ne-a cerut niciodata si nicaieri sa fim prosti!”
Poate ca pe usile bisericilor noastre ar trebui scrisa fraza asta … E un gand arogant oare?
Caci oamenii (mai ales oamenii bisericii) asociaza frecvent (si gresit!) curajul cu razvratirea si teama cu smerenia placuta lui Dumnezeu, uitand, poate, ca Dumnezeu nu S-a temut de nimic …

]]>