Caini vagabonzi si copii vulnerabili

Cu ceva timp in urma, o familie din Olanda, binefacatori in cateva centre de plasament din Romania si ajutatori constanti ai multor familii aflate in dificultate de pe tot cuprinsul acestui meleag mi-a replicat spontan, in timpul unei discutii: “Suntem uimiti sa constatam cat de multa lipsa de solidaritate exista intre romani!” Reactia patriotica in gand a fost “Cum pot sa ne jigneasca asa…” Putin mai tarziu am inteles ca nu se refereau la generozitatea de a construi case de praznuire, ci de a ajuta semeni, prin programe de termen lung, nu prin mila de 1 leu, la iesirea din biserica. Si totusi… cat de generos sunt eu in raport cu un om? Azi si maine si poimaine…

La Centrul Mia Casa Barnova, langa Iasi, se poarta de grija de 30 de copii abuzati sau proveniti din familii sub nivelul imaginabil al saraciei. Intre activitatile lor de la Centru se face multa psihopedagogie, recuperare emotionala, activitati creative, mod si conceptie de viata sanatos, teme si hrana adecvata. Aflat intr-o vizita, in timp ce incercam sa amenajam o gradina langa casa, unde copiii sa aiba lotul lor experimental si sa-l cultive cu legume despre care sa invete si sa se responsabilizeze, am constatat ca spatiul aferent (superba livada si spatiu deschis pentru activitati “outdoors”), este delimitat de un grup de caini vagabonzi, cu evident comportament de haita. De ce sunt acolo? Pentru ca sunt eliberati din oras iar spatiul nu este delimitat adecvat printr-un gard care sa asigure securitatea copiilor.

Animalele au rostul lor in viata omului, incontestabil, asa cum a aratat o eminenta studenta in teologie la Iasi, in licenta “Locul necuvantatoarelor in teologia crestina” un urma cu doi ani. Daca instituim coabitatea cainii vagabonzi-copii vulnerabili, vom crea mai devreme sau mai tarziu un subiect horor pentru ziarele locale si stirile nationale. Oare in tara aceasta trebuie obligatoriu sa avem copii abuzati si caini vagabonzi? Raspunsul sta in generozitate: cine iubeste animalele, poate da o mana de ajutor ca patrupedele sa fie ingrijite intr-un padoc in apropiere, iar cine mai crede in sansa unor copii sanatosi si inteligenti, care nu au avut norocul sa se nasca intr-o alta tara, poate sa ajute la imprejmuirea proprietatii cu un gard de protectie. Legi privind protectia animalelor exista. Exista si legi pentru protectia copiilor aflati in dificultate, dar daca sunt vinctimele unor parinti sau concubini de multe ori iresponsabili, ne vom limita la a ne reduce constiinta crestina la “mila de 1 leu”?

This entry was posted on Tuesday, April 27th, 2010 at 9:05 PM and is filed under Articole. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. Both comments and pings are currently closed.

3 Responses to “Caini vagabonzi si copii vulnerabili”

  1. cornelia Says:

    cred ca ar trebui impuscati! cainii bineinteles si nu copiii.cred ca ar trebui lasati unul sau doi si restul bang bang. imi pare rau sa o spun dar tot noi oamenii suntem vinovati de suprapopulatia de caini si nu numai de la barnova dar de peste tot in tara unde exista falsi iubitori de animale.

  2. Matei Says:

    Ma intreb si eu asa ca unu’ care nu intelege…daca noi oamenii sintem vinovati pentru toate relele de ce sa impuscam bietele animale?!…nu au nici o vina ca au venit pe lume asa cum nu au nici copiii care provin din familii de care amintea Parintele.
    Orice forma de viata nu este oare Creatia Lui Dumnezeu?!
    Ati putea impusca un ciine doamna Cornelia?
    Relele vin de regula din proasta organizare, lipsa de implicare cu responsabilitate in ceea ce facem si indiferenta, mai ales indiferenta!!! cu care trecem pe linga ce se intimpla in jurul nostru. De regula dupa ce ajungem in intimitatea caselor noastre, cei care avem, nu ne mai pasa ce se afla dupa usa.
    Citi dintre noi nu putem dormi linistiti pentru ca pe linga Casa Mia exista o haita de ciini?! Singurul este Parintele care este probabil implicat in a avea grija de copiii de acolo…

  3. Florin Says:

    Cainii vagabonzi sunt una din marile probleme cu care ne confruntam zilnic la noi in tara si ca sa fiu direct eu cred ca aceasta problema este datorata in primul rand unor oameni iresponsabili si incapabili care formeaza asa numitele “autoritati de conducere a statului”.

    Am vizionat o emisiune acum cativa ani la televizor la care erau invitate anumite persoane in cauza si care au argumentat foarte clar ca animalele sunt pasnice si doar daca sunt brutalizate actioneaza agresiv, dar m-am intrebat in acel momennt cu multa tristete in suflet, de cate ori ai venit tu doamna curajoasa seara singura acasa de la servici sau mai stiu eu de la un prieten pe care l-ai vizitat si nu te-ai folosit de masina pe care o parchezi zilnic in fata blocului sau in curtea casei, pentru ca e usor sa vorbesti despre un lucru cu care nu te-ai prea confruntat.

    Eu cred ca primul mare lucru pe care ar trebui sa faca persoanele autorizate e sa ia contact direct cu aceste fapte concrete; cum ? —> fixez vizite cel putin lunare prin zona de care raspund atat noaptea cat si ziua.

    Sotia mea a fost muscata pana acum de doua ori si nu de un caine ci de o haita de caini care este bine hranita de persoane inconstiente,lasata sa “pazeasca universitatea …”; a fost muscata cand se intorcea de la facultate.

    Eu personal am fost agresat de mai multe ori;

    Astept un copil si sincer nici nu vreau sa ma gandesc cum pot sa-l las sa se joace cand micutul spatiu verde din fata caminului este “imbibat de caini vagabonzi” (am asistat la unul dintre cele mai cumplite momente pe care l-am vazut pana acum -> un copilas de 3-4 ani care se juca in fata cantinei din Tudor a fost atacat de un caine timp de cateva secunde pana a reusit lumea de langa el sa intervina – eu unul am ramas incremenit).

    Din cate stiu eu cainii au un simt al mirosului mult mai dezvoltat de cat al omului, simt care ii ajuta de exemplu sa simta frica unei persoane, frica care pe moment se manifesta prin transpiatie. Nu contest faptul ca sunt persoane care nu manifesta frica in fata cainilor si nu au fost muscati niciodata, dar ma gandesc ca sunt destul de multe persoane are manifesta frica si pot ramane nu numai traumatizate fizic ci mai ales psihic in urma unui astfel de nefericit incident.

    Imi vine in minte acum o lege care spune ca animalele de companie trebuie sa poarte boternita(cainii), dar de acesti caini vagabonzi cum sa ne aparam ca nu prea este o lege care sa ne apere de ei, deocamdata sunt legi care ii apara pe ei, si chiar daca aceste legi nu se respecta canii din nefericire nu prea pot sa conteste ei personal, deci e ok.

    Personal am incercat sa ma implic gandindu-ma ca poate am asa reusesc ceva sa schimb in campusul universitar in care traiesc momentan, am fost la politie, dar raspunsul a fost promt “nu raspundem noi de cainii vagabonzi -> incearca la senatul universitatii”, am incercat sa particip la o sedinta din senat dar fiindca nu sunt membru din senat nu pot sa prticip, asa ca plangerea mea a trebuit sa fie adresata reprezentantului facultatii, asa ca rezultatele se vad in continuare.

    Imi vine sa “rad” cand ma gandesc numai la faptul ca acum doua nopti a fost o batalie pe cinste in cartierul in care stau si vechea “gasca” de caini a fost alungata de una “noua”, gasca care contine fel de fel de rase de caini care mai ciudat ca altul. As fi putut spune ca m-am “obisnuit” cu gasca veche dar …

    Un fapt e clar totusi: cainii vagabonzi sunt agresati dar asta nu imbunatateste si nu “scuza” cu nimic situatia. (imi vine in minte o alta intamplare in care un copil de rom in fata mea a lovit cu mai multe pietre un caine vagabond care dormea linistit pe o gura de canal, saracul caine a fugit cat il tineau picioarele)

    Apelul meu se adreseaza in primul rand acestor “autoritati ale statului” care “lupta” pentru functii dar nu prea vor sa fie cu adevarat responsabile de ele. Incercati sa va implicati personal in aceste probleme si nu mai asteptati ordine din afara. Gasiti solutii, mobilizati oamenii care abia asteapta sa se implice, sustineti organizatii care incearca si au tot devotamentul sa duca o treaba inceputa la bun sfarsit, dar faceti ceva. Noi oamenii de rand tot ce putem face e sa dam in continuare bucatica de paine cutzulucului din fata blocului sperand ca astfel nu o sa ma muste si poate o sa ma apere daca cineva imi vrea raul.
    Ma doare inima pentru cateii care la urma urmei nu sunt alteva decat rezultatul ignorantei si nepasarii noastre, dar mi se rupe totusi inima cand sufletele curate ale copilasilor care
    care au atata nevoie de ajutor din partea noastra sufera de aceiasi nepasare si ignoranta totala.
    Ce cred eu personal este ca aceasta problema a cainilor poate fi rezolvata, si poate fi considerata o problema contemporana care poate fi rezolvata rapid, numai sa se vrea cu adevarat.
    Si….. poate dupa ce vom scapa de aceste probleme care au asa o conotatie poate mai mult sau mai putin personala, vom reusim sa vedem in sfarsit si problemele mari ale omenirii, care pe majoritatea nu ne afecteaza personal; tot ce facem e sa manifestam de cele mai multe ori doar asa un sec sentimant de compasiune si atat.