Ne aflam in perioada postului, perioada la care ne gandim mai mult la cum trebuie sa fim, ce modele trebuie sa alegem si tinta la care vrem sa ajungem prin practicarea postului asa cum se cuvine. Adeseori cand spunem ca postim se intelege evident ca postul inseamna abtinere de la anumite alimente sau de la o anumita conduita. Ne vom opri la un text biblic mai putin uzitat si anume acela in care se vorbeste despre dajdie, despre ceea ce trebuie sa dam, despre ceea ce nu trebuie sa dam si despre copii. In capitolul 17 din Evanghelia dupa Matei se spune urmatorul lucru: venind in Capernaum, locul de bastina al Mantuitorului sau apropiat de Petru cei ce strang darea pentru templu si i-au zis : \u201dInvatatorul vostru nu plateste darea?\u201d \u201eBa da!\u201d – a zis el. Dar intrand in casa Iisus i-a luat-o inainte si i-a zis: \u201cCe ti se pare Simone? Regii pamantului, de la cine i-au dari? De la fii lor, sau de la straini?\u201d El i-a zis: \u201eDe la straini!\u201d Iisus i-a zis: \u201cAsadar fiii sunt scutiti. Dar ca sa nu-i smintim pe ei, mergand pe mare arunca undita si pestele care va iesi intai ia-l si, deschizand gura, vei gasi un satir (un ban de argint, n.n.). Ia-l si da-l lor pentru mine si pentru tine.\u201d<\/p>\n
Din acest eveniment destul de succint se vede cum trateaza Iisus datoriile fata de altii si cum puterea lui dumnezeiasca depaseste spatiul limitat al cunoasterii omenesti. In traditia ebraica se spune ca atunci cand se nastea primul copil dintr-o familie, familia respectiva trebuia sa ofere la templu o dajdie sau o plata anuala, un fel de taxa anuala. Obiceiul se pastreaza din perioada robiei babilonice si este preluat de la un popor vecin. Vazandu-l pe Petru putin mai in varsta, cei care strangeau aceasta dajdie au venit dupa Iisus. Ei au tras concluzia ca el trebuie sa fie cel mai responsabil, cel mai \u201ecopt\u201d, cel mai intelept dar n-au indraznit sa mearga direct la Hristos sa ceara taxa. Pe Petru il intreaba daca Invatatorul nu plateste dajdie. <\/p>\n
Prin aceasta, ei recunosteau lui Iisus puterea statutul unic de Rabi, desi era mai tanar. Se stia ca Iisus Hristos este primul sau intaiul nascut al Maicii Sale. Mantuitorul, inainte ca Petru sa vina sa-I spuna ceea ce l-au intrebat cei din comisia de strangere a darilor spune de la cine ar trebui sa adune danie imparatii pamantului. Cu aceasta, el vrea sa spuna ca este imparat al cerurilor si al pamantului si ca este acum supus nu numai unei smeriri fortate, pamantesti ci si ceresti pentru ca nu-I este recunoscut nici statutul de Imparat al imparatilor, nici cel de fiu al poporului lui Israel. <\/p>\n
Desi trebuia sa fie scutit, Hristos arata intelegere si flexibilitate cand spune: \u201dCa sa nu se sminteasca acestia, mergi si arunca undita si vei prinde un peste si vei gasi un satir pe care da-l pentru tine si pentru mine nu si pentru ceilalti apostoli\u201d . Acest lucru i-a facut pe ceilalti sa gandeasca subiectiv, pentru ca nu au inteles de ce Mantuitorul vrea sa plateasca numai pentru El si pentru Petru. El raspunde si de aceasta data, continuand in capitolul 18, continuand logica divina: nu era problema de danie, nu era problema de bani, era in primul rand problema unui efect al actiunii Lui, respectiv riscul de a sminti pe cineva. In plus, Mantuitorul face aceasta distinctie pentru a-i vindeca pe ucenici de o anumita boala, pacatul invidiei si al slavei desarte. Si intre ei existau anumite orgolii: unii voiau sa fie mai insemnati decat altii. Mai mult, lui Petru ii spusese Mantuitorul \u201cpaste oile mele\u201d, lui Petru ii spusese Mantuitorul \u201ctu esti Petru si pe aceasta piatra vei zidi biserica mea\u201d, lui Petru ii spusese Mantuitorul ca il repune in starea de har, pe Petru il invita Hristos sa vina pe malurile marii si-i da putere sa calce peste scorpii si peste balauri \u201csi nimic nu-l va vatama\u201d. Aparent, Petru era un preferat si, de aceea, in acest text evanghelic Mantuitorul ii provoaca pe Apostoli, cu toate simtamintele lor omenesti, pentru a da lumii o invatatura care nu rezista numai la o logica contextuala, adica intr-un timp anume, ci peste veacuri. Pentru ca ei sa vada ca Mantuitorul nu il prefera pe Petru, la intrebarea ucenicilor \u201cCine este oare mai mare in imparatia cerurilor?\u201d, Iisus ia un prunc il aseaza in mijlocul lor si zice: \u201cAdevarat zic voua, de nu va veti intoarce si nu veti fi precum pruncii nu veti intra in imparatia ceruruilor. Deci, cine se va smeri pe sine, acela este cel mai mare din Imparatia lui Dumnezeu.\u201d <\/p>\n
Fata de invidie si slava desarta, dorinta de a fi mai mare decat altii, mai important si mai cautat Mantuitorul arata un exemplu concret: copilul. Pruncul, cand este laudat nu se trufeste, cand este pedepsit nu tine minte raul, daca este admonestat sau daca vede pe un alt copil care poate sa aiba altceva nu invidiaza, ci doreste sa imparta, sa se bucure si el de tot ceea ce ofera contextul comunitar. Sf. Ioan Gura de Aur arata, comentand acest text ca Mantuitorul a vrut sa-i elibereze pe ucenici si de aceste 2 vicii: invidia si mandria care deformeaza, denatureaza pe om. Omul mandru este mai rau decat cel de nestiutor. El doreste sa se stie cat este el de important, nu poate intra in comuniune pentru ca el niciodata nu se simte egal cu ceilalti. Intotdeauna se va simti mai important si mai bun decat altii. Omul mandru nu-si va trata egal nici macar pe cei apropiati si pe cei pe care-i iubeste sau care-l iubesc pe el si ajunge la a le starni dispretul pentru ca el insusi mai inainte de aceasta prin mandrie i-a dispretuit. Omul mandru are o viata grea in familie pentru ca intotdeauna vrea sa i se recunoasca niste merite pe care nu le are si pe care le reclama, nu le castiga, nu le aduce printr-un anumit comportament sau atitudine. <\/p>\n
Mantuitorul este pragmatic, concret, cand prin copil spune lumii ca fata de mandrie si vanitate se recomanda smerenia. El insista spunand ca cel care se smereste nu trebuie dispretuit de ceilalti: \u201cDaca cineva va primi un prunc ca acesta in numele meu pe Mine ma primeste, iar cine va sminti pe unul dintre acestia care cred in mine mai bine i-ar fi lui sa i se atarne de gat o piatra de moara si sa fie afundat in adancul marii.\u201d Nu da un verdict. Nu spune i se va lega o piatra de gat ci spune ca mai bine ar fi: consecinta spirituala a smintirii unui om curat sufleteste precum copilul, smerit precum copilul este foarte grava, in asa fel incat nu-si mai merita traiul. <\/p>\n
Exista aici o unitate a textului biblic din care intelegem ca Hristos spune ca dec\u00e2t s? smintim pe cineva, desi nu trebuie sa plateasca, il trimite pe Petru sa pescuiasca si sa dea satirul din pestele prins. O alta idee de aici, este aceea ca nu cunoastem adancurile marii dar din adancurile marii se pot scoate perle, din adancul necunoscut al marii cel care este cu Hristos pescuieste satirul, pescuieste singurul peste care are satirul in el. In adancul marii, daca nu esti cu Hristos, poti sa fii unul din acei legati cu piatra de gat si care sa fie afundat in adancul marii pentru ca a smintit unul mai mici dintre acestia. <\/p>\n
In versetul 10 se mai spune, tot in dorinta de a incuraja smerenia si curatia sufleteasca: \u201dvedeti, nu dispretuiti pe vreunul dintre acestia mai mici”\u201d. Nu este doar recomandarea de a nu sminti ci si cea de a nu dispretui. \u201cSa nu dispretuiti pe vreo unul din acestia mai mici, caci va spun voua, ingerii lor in ceruri vad pururea fata tatalui meu care este in ceruri. Fiul Omului a venit sa caute si sa mantuiasca pe cel pierdut.\u201d <\/p>\n
Fiul lui Dumnezeu a facut sacrificiul de a se cobori sa mantuiasca pe unul dintre cei mai mici ai sai. Este cu atat mai grav daca cineva dispretuieste pe un om, indiferent de varsta, pentru care insusi Fiul lui Dumnezeu se coboara sa-l mantuiasca. Hristos Insusi se da pe Sine exemplu ca poate sa devina unul dintre cei mici, curat si smerit. <\/p>\n
In perioadele de purificare spirituala, randuite prin post si slujbe speciale, e recomandat sa meditam si la cat de mult afecteaza vorba si gandul drumul nostru spre ceilalti. Daca vorba duce la smintire, bine este ca, indiferent cat am considera ca avem dreptul sa o rostim, sa nu o facem, pentru ca efectul ei nu este temporar. Dupa om, ne spune acelasi sfant Ioan Gura de Aur, se vad faptele. Mandria se exprima prin cuvant si este pardonabila, dar starea de mandrie este o realitate crunta, care degenereaza in bogatie, fala, viata de lux, dispret, aroganta si multe altele. Hristos spune prin textul noutestamentar ca ceea ce conteza in fata lui Dumnezeu este cuvantul rostit si viata de pe pamant. Daca pentru oamenii de afaceri timpul inseamna bani, pentru credincios timpul inseamna schimbare, progres, mantuire.<\/p>\n
O concluzie se impune: smerenia ca virtute crestina nu este apanajul credinciosilor singulari. Ea poate fi practica publica, vizibila in modul cum fixam impozitele si cum platim impozitele, cum se calculeaza veniturile si cum se percep taxele. Mai multa transparenta si modestie ar fi potrivita in toate, de la impodobirea bisericilor, construirea autostrazilor, calcularea pensiilor si pana la reprezentativitatea in institutiile europene, caci consecinta faptelor noastre arata nivelul de educatie: sociala, politica si crestina.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Ne aflam in perioada postului, perioada la care ne gandim mai mult la cum trebuie sa fim, ce modele trebuie sa alegem si tinta la care vrem sa ajungem prin practicarea postului asa cum se cuvine. Adeseori cand spunem ca postim se intelege evident ca postul inseamna abtinere de la anumite alimente sau de la […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[62],"tags":[],"class_list":["post-196","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"http:\/\/dansandu.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/196","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"http:\/\/dansandu.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"http:\/\/dansandu.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/dansandu.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/dansandu.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=196"}],"version-history":[{"count":6,"href":"http:\/\/dansandu.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/196\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":201,"href":"http:\/\/dansandu.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/196\/revisions\/201"}],"wp:attachment":[{"href":"http:\/\/dansandu.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=196"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"http:\/\/dansandu.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=196"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"http:\/\/dansandu.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=196"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}