Ontologic, m-am intors de la Slujba Invierii cu un sentiment de nefericire. A inviat Hristos dar nu am vazut pentru cine… Mai exact, cati crestini ortodocsi cred ca Hristos a inviat pentru ei? Astazi aducem lumina din Ierusalim, o daruim crestinilor, care o iau si ii intorc elegant spatele lui Hristos inviat, pleaca imediat spre casele lor, victoriosi ca au luat lumina “sfanta”. In vreme ce in biserici se savarseste Slujba Invierii si Sfanta Liturghie, credinciosii deja au ajuns acasa, pun lumina la loc de vaza si incep cheful. Spre dimineata, cand multi ar trebui sa se impartaseasca (sa nu mai spunem ca cei mai multi se si botezau in aceasta noapte sfanta), credinciosii obositi sunt deja la odihna. <\/p>\n
Ultimii ani au insemnat pentru biserica la care slujesc o experienta interesanta: din aproximativ 1000 de oameni care iau lumina invierii, la Sfanta Liturghie, apoi la binecuvantarea cosului cu pasca si oua raman cam 20 de persoane. Anul acesta am avut cam 70, pentru ca diferenta a fost completata de romani de etnie rroma. Disciplina, linistea si atentia la slujba nu au fost nici pe departe punctele importante ale co-slujirii, cler si credinciosi. Pe langa “Hristos a inviat!” pe care preotul trebuie sa-l adreseze comunitatii la fiecare cadire, a trebuit sa adauge si “Va rugam sa faceti liniste! E Sfanta Liturghie!” <\/p>\n
In seara aceasta, un coleg, preot din USA, imi transmite ca “folclorul ortodox” trebuie sa inceteze si sa incepem munca de catehizare a credinciosilor nostri acum, nu de anul viitor. Asadar, problema devine “Pentru cine a inviat Hristos?” daca preotii slujesc mai mult singuri in biserici in noaptea de Inviere? Cine mai raspunde cu ferma convingere “Adevarat a inviat!” daca toti cei care au luat lumina sunt de mult in bratele lui Morfeu? Pericolul cel mare este deja prezent in Occident: crestinii nu mai accepta usor Invierea din morti a lui Hristos pentru ca nu este acceptabila rational. Daca este prea greu sa se stea la slujba timp de 3,5 ore, atunci am putea transfera Sf. Liturghie in dimineata de Duminica, asa cum se procedeaza in Occident sau in Transilvania, pastrand pentru miezul noptii doar Slujba Invierii. Aceasta schimbare insa este o solutie “de urgenta”, dictata de comoditatea vietii omului contemporan. Pe termen lung, insa, va trebui sa redescoperim adevarul ca Hristos a inviat pentru toti, nu este un eveniment simplu istoric, ci universal si ca invierea este sadita in natura umana, prin umanitatea pe care El insusi a purtat-o. <\/p>\n
Daca nu primim invierea lui Hristos ca realitate incontestabila, formula de incheiere a Crezului, “astept invierea mortilor si viata veacului ce va sa fie” devine inutila. Noi purtam in noi, in exprimarea lui John Zizioulas, nimicul si moartea, in vreme ce vesnicia tine de legatura cu Cel inviat. Fara inviere, putem spune linistiti ca Dumnezeu este rodul unei formulari istorice, o simpla inventie umana (Voltaire), ca Iisus a fost un erou, mare intemeietor de religie, alaturi de multi altii, un mare om, asa cum il prezinta Dan Brown in al sau Codul lui Davinci. Cand vom inceta sa credem ca Iisus este “Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Cel Viu”, care a plecat la cer, si vom accepta ca a sfarsit in pamant, putem spune cu mandrie ca am “ingropat” crestinismul. Dar Scriptura ne spune ca atunci va incepe etapa evaluarii, cand nu trebuie sa mai credem, pentru ca Il vom vedea “venind pe norii cerului”, ca Cel caruia i S-a dat toata puterea de judecata. Probabil ne va gasi la masa, cu prietenii, intr-o zi de inviere, cand in bisericile goale se va savarsi dumnezeiasca Liturghie pentru o mana de oameni suficient de “naivi” incat sa creada ca El “Cu Adevarat a Inviat!”.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Ontologic, m-am intors de la Slujba Invierii cu un sentiment de nefericire. A inviat Hristos dar nu am vazut pentru cine… Mai exact, cati crestini ortodocsi cred ca Hristos a inviat pentru ei? Astazi aducem lumina din Ierusalim, o daruim crestinilor, care o iau si ii intorc elegant spatele lui Hristos inviat, pleaca imediat spre […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[62],"tags":[],"class_list":["post-284","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"http:\/\/dansandu.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/284","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"http:\/\/dansandu.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"http:\/\/dansandu.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/dansandu.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/dansandu.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=284"}],"version-history":[{"count":6,"href":"http:\/\/dansandu.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/284\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":287,"href":"http:\/\/dansandu.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/284\/revisions\/287"}],"wp:attachment":[{"href":"http:\/\/dansandu.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=284"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"http:\/\/dansandu.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=284"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"http:\/\/dansandu.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=284"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}