As fi vrut sa scriu despre ecologizarea vietii, despre crestino-sport, despre bucuriile iernii, dar am fost oprit de o mana nevazuta. Se pare ca sunt subiecte fie frivole, fie desuete. Mi-a venit in minte fraza “nu imi tine o predica!”, adica as putea sa devin plictisitor si inutil. Proverbul a fost creat in urma unor experiente triste (ca multe altele), pe care oamenii le-au avut in biserica, unde voiau sa inteleaga ceva din ce se predica. Pana astazi, in biserici, cand preotul incepe predica, unii crestini se indreapta discret spre iesire; in cazurile mai fericite, raman stoici la locul lor, indura ceea ce urmeaza in speranta ca rezista pana la sfarsit, cand trebuie sa ia anafura pentru toata saptamana; sunt si cazuri fericite, cand credinciosii se trag mai aproape de amvon, ca sa soarba din intelepciunea care vine de la “invatatorul”. <\/p>\n
O fi aceasta explicatia pentru care unii oameni nu mai iau parte la viata comunitatii lor? Poate au dreptate, pentru ca, prea adeseori, cuvintele sunt vorbe, vorbele nu au continut si, ce e mai rau, zboara. Un distins coleg propunea, intr-un cerc restrans, sa se mai schimbe pasajele evanghelice duminicale de la un an la altul, pentru a improspata sursa de inspiratie a preotului, fortat, vrand-nevrand, sa vorbeasca de 40 de ori pe acelasi subiect la fiecare Duminica a anului. Schimbarea e o decizie grea, nu o poate lua oricine, ci forul suprem al unei Biserici autocefale. Ipoteza eliminata. O varianta mai interesanta vine din partea unor specialisti in omiletica (arta predicarii), care spun ca predicarea se poate face in doua moduri. <\/p>\n
Primul mod este sa se redea pasajul din Biblie ca o “poveste de demult” in care personajul principal este Iisus, omul-Dumnezeu care a umblat pe pamant si a facut multe lucruri minunate. Crestinii se emotioneaza ascultand naratiunea pe care au auzit-o si in anii trecuti, apoi pleaca acasa dand usor din cap, pentru ca parintele le-a spus ce se petrecea atunci in comparatie cu ce se intampla acum, in vremea pacatosilor si epigonilor credintei. Nu se petrece nimic in adancul fiintei, problemele raman, tarele se vad, societatea urmeaza implacabil drumul secularizarii. Acesta a fost cel mai sigur mod de a-i lasa pe crestini sa plece definitiv de langa Biserica: nu conta cu ce se confruntau ei, la predica se spunea “povestea”. <\/p>\n
Daca acest mod de a predica pleaca de la text spre oameni, dar nu schimba nimic, al doilea mod este de a pleca de la oameni spre text. Predica ar trebui sa plece de la viata omului, aici si acum, apoi sa se vada cum poate ea sa-si gaseasca explicatii, solutii, intelesuri prin textul evanghelic duminical. Adeseori in viata nu intelegem de ce ni se petrec anumite lucruri, dar nimeni nu ne da lectia, or aceasta se poate gasi in textul biblic. <\/p>\n
Duminica trecuta am citit textul celor 10 leprosi vindecati, dintre care unul s-a intors si a multumit lui Iisus pentru ajutor. Puteam spune ce s-a petrecut atunci si concluziona ca azi nu mai avem lepra. In cocluzie, nu mai avem de ce sa ne preocupam. Dar, daca se ia in calcul ca Europa a ajuns sa aiba intre 10% si 15% crestini practicanti, constatam ca “cei noua” indepartati de Vindecatorul sunt la fel de reali aici, ca leprosii din vremea lui Iisus, adica 85% sau 90%. Raspunsul la aceasta problema cat se poate de reala il da Iisus, inainte cu 2000 de ani ca noi sa fi intuit ca vom ajunge aici: preamariti pe Dumnezeu si ii multumiti (ca fostul lepros), adica ceea ce Programarea Neuro Lingvistica (NLP daca veti vrea sa cautati pe Internet) recomanda drept: iubire si recunostinta. <\/p>\n
Cei familiari cu cartile lui Masaru Emoto si noile descoperiri in fizica conexiunilor si chimie vor intelege mai usor cum materia se revigoreaza cand este supusa unor campuri informationale pozitive, fie ca sunt cuvinte frumoase, fie muzica de calitate sau sentimente profunde. Asta inseamna ca intreaga materie comunica, vibreaza impreuna, relationeaza, iar omul este chemat sa identifice si sa dirijeze spre Creator aceasta vibratie. <\/p>\n
Vom ajunge vreodata ca omul credincios sa spuna aproapelui “tine-mi o predica!”, ceva din care sa invete un lucru cat de mic, asa cum pe vremuri ucenicii cereau batranului pustnic, omului induhovnicit “cuvant de folos”? <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
As fi vrut sa scriu despre ecologizarea vietii, despre crestino-sport, despre bucuriile iernii, dar am fost oprit de o mana nevazuta. Se pare ca sunt subiecte fie frivole, fie desuete. Mi-a venit in minte fraza “nu imi tine o predica!”, adica as putea sa devin plictisitor si inutil. Proverbul a fost creat in urma unor […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[62],"tags":[],"class_list":["post-385","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"http:\/\/dansandu.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/385","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"http:\/\/dansandu.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"http:\/\/dansandu.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/dansandu.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/dansandu.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=385"}],"version-history":[{"count":5,"href":"http:\/\/dansandu.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/385\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":415,"href":"http:\/\/dansandu.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/385\/revisions\/415"}],"wp:attachment":[{"href":"http:\/\/dansandu.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=385"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"http:\/\/dansandu.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=385"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"http:\/\/dansandu.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=385"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}