Nu toata lumea este de acord ca ceea ce se numeste criza financiara este ceva autentic. Intr-o intalnire internationala, la nivelul cel mai inalt al reprezentarii Bisericilor din 5 continente, am aflat cu stupoare ca cele mai drastice masuri de austeritate “anti-criza” le-au luat guvernantii romani. Dar nu cu ei, ci cu masele care trebuie sa fie formate din oameni docili si solidari. In alte tari se munceste mai mult, dar oamenii nu sufera socuri cand vad fluturasul de salariu. De ce tocmai pe romani? Oare ce a vrut fostul dictator sa faca in ultimii ani de viata daca nu sa rezolve problemele lui pe spatele maselor.
Se spune ca inventata criza este de fapt o pregatire a omenirii pentru schimbarea unor paradigme mondiale, in care se trece de la banii numarati si acoperiti in valoarea lor prin echivalentul trezoreriei unui stat producator de bani, la cifre. Deci, odata schimbul de bunuri a devenit vanzare cumparare, acum devine virtual. Nu se mai tiparesc bani, se scriu cifre intre banci si institutii financiare, iar omul plateste si traieste cu un card de plastic. Dar ca sa accepte noua situatie, trebuie sa treaca printr-un soc, din care sa inteleaga ca putea fi si mai rau.
Problema la noi este ca guvernantii chiar mai cred ca e criza si ca o pot rezolva taind cat se poate si mizand pe docilitatea maselor. Cu alte cuvinte, transforma imaginara criza in crima impotriva celor pentru prosperitatea carora au fost alesi. Daca luam in calcul ca o coplesitoare masa de intelectuali au plecat definitiv din tara, ca cei mai buni muncitori lucreaza prin alte tari si ca fiii guvernantilor sunt in corpore educati in strainatate, inseamna ca am ramas cei simpli la minte, credulii. Putem totusi trage o concluzie: suntem tratati de propriii nostri conducatori ca retardati, transformand Romania intr-un mare orfelinat de “beneficiari” carora le zvarl din cand in cand un bllid de mancare (atat valoreaza salariul minim pe economie), considerand ca le fac un bine. Imaginea orfelinatelor din Romania a speriat lumea dupa 1990. Romania in ansamblu, marele orfelinat cu oameni lihniti si umiliti de astazi, cu conducatori cu formatie si comportament de directori de orfelinat, devine acum sperietoarea lumii. Ne mai putem ruga cu pace?
Ma uit foarte rar la televizor, dar cand ma uit vad cu cea mai mare tristete in suflet oameni incapabili, care joaca linistiti pe scena politicii romanesti. Este o vorba: la fotbal si la politica se pricep toti, si asta e trist.
De fiecare data cand ma duc sa votez imi dau seama ca nu am pe cine sa votez.
Am lucrat la mai multe proiecte in timpul facultatii si se intampla de multe ori sa nu pot dormi noptile pana nu gaseam o solutie la problemele pe care le intampinam, si atunci m-am gandit in sinea mea daca eu, care lucrez la un simplu proiect care reprezinta o simpla problema, nu pot dormi noptile pana nu gasesc o solutie, cum pot sa doarma oamenii acestia care conduc o tara. Si este trist ca vedem oameni care conduc o tara si care de peste 20 de ani dorm si la propriu si la figurat.
Astept si sincer cred ca se vor ridica o mana de oameni care sa stie ce inseamna responsabilitate si care vor munci sa gaseasca solutii.
Deocamdata vedem oameni care se fac de ras si oameni care rad si fac bascaleala.
Fac un apel catre toate persoanele care conduc tara noastra:
Daca ati condus in timpul comunismului, acum e momentul sa trageti pe dreapta. Asa a fost regimul si multi ati fost prinsi de val, lumea a inteles aceasta, dar nu inteleg de continuati sa va faceti de ras si sa continuati sa scrieti alte file negre in istoria tarii noastre.
Daca vreti sa faceti un bine pur si simplu spuneti gata.