As fi vrut sa scriu despre ecologizarea vietii, despre crestino-sport, despre bucuriile iernii, dar am fost oprit de o mana nevazuta. Se pare ca sunt subiecte fie frivole, fie desuete. Mi-a venit in minte fraza “nu imi tine o predica!”, adica as putea sa devin plictisitor si inutil. Proverbul a fost creat in urma unor experiente triste (ca multe altele), pe care oamenii le-au avut in biserica, unde voiau sa inteleaga ceva din ce se predica. Pana astazi, in biserici, cand preotul incepe predica, unii crestini se indreapta discret spre iesire; in cazurile mai fericite, raman stoici la locul lor, indura ceea ce urmeaza in speranta ca rezista pana la sfarsit, cand trebuie sa ia anafura pentru toata saptamana; sunt si cazuri fericite, cand credinciosii se trag mai aproape de amvon, ca sa soarba din intelepciunea care vine de la “invatatorul”.
O fi aceasta explicatia pentru care unii oameni nu mai iau parte la viata comunitatii lor? Poate au dreptate, pentru ca, prea adeseori, cuvintele sunt vorbe, vorbele nu au continut si, ce e mai rau, zboara. Un distins coleg propunea, intr-un cerc restrans, sa se mai schimbe pasajele evanghelice duminicale de la un an la altul, pentru a improspata sursa de inspiratie a preotului, fortat, vrand-nevrand, sa vorbeasca de 40 de ori pe acelasi subiect la fiecare Duminica a anului. Schimbarea e o decizie grea, nu o poate lua oricine, ci forul suprem al unei Biserici autocefale. Ipoteza eliminata. O varianta mai interesanta vine din partea unor specialisti in omiletica (arta predicarii), care spun ca predicarea se poate face in doua moduri.
Primul mod este sa se redea pasajul din Biblie ca o “poveste de demult” in care personajul principal este Iisus, omul-Dumnezeu care a umblat pe pamant si a facut multe lucruri minunate. Crestinii se emotioneaza ascultand naratiunea pe care au auzit-o si in anii trecuti, apoi pleaca acasa dand usor din cap, pentru ca parintele le-a spus ce se petrecea atunci in comparatie cu ce se intampla acum, in vremea pacatosilor si epigonilor credintei. Nu se petrece nimic in adancul fiintei, problemele raman, tarele se vad, societatea urmeaza implacabil drumul secularizarii. Acesta a fost cel mai sigur mod de a-i lasa pe crestini sa plece definitiv de langa Biserica: nu conta cu ce se confruntau ei, la predica se spunea “povestea”.
Daca acest mod de a predica pleaca de la text spre oameni, dar nu schimba nimic, al doilea mod este de a pleca de la oameni spre text. Predica ar trebui sa plece de la viata omului, aici si acum, apoi sa se vada cum poate ea sa-si gaseasca explicatii, solutii, intelesuri prin textul evanghelic duminical. Adeseori in viata nu intelegem de ce ni se petrec anumite lucruri, dar nimeni nu ne da lectia, or aceasta se poate gasi in textul biblic.
Duminica trecuta am citit textul celor 10 leprosi vindecati, dintre care unul s-a intors si a multumit lui Iisus pentru ajutor. Puteam spune ce s-a petrecut atunci si concluziona ca azi nu mai avem lepra. In cocluzie, nu mai avem de ce sa ne preocupam. Dar, daca se ia in calcul ca Europa a ajuns sa aiba intre 10% si 15% crestini practicanti, constatam ca “cei noua” indepartati de Vindecatorul sunt la fel de reali aici, ca leprosii din vremea lui Iisus, adica 85% sau 90%. Raspunsul la aceasta problema cat se poate de reala il da Iisus, inainte cu 2000 de ani ca noi sa fi intuit ca vom ajunge aici: preamariti pe Dumnezeu si ii multumiti (ca fostul lepros), adica ceea ce Programarea Neuro Lingvistica (NLP daca veti vrea sa cautati pe Internet) recomanda drept: iubire si recunostinta.
Cei familiari cu cartile lui Masaru Emoto si noile descoperiri in fizica conexiunilor si chimie vor intelege mai usor cum materia se revigoreaza cand este supusa unor campuri informationale pozitive, fie ca sunt cuvinte frumoase, fie muzica de calitate sau sentimente profunde. Asta inseamna ca intreaga materie comunica, vibreaza impreuna, relationeaza, iar omul este chemat sa identifice si sa dirijeze spre Creator aceasta vibratie.
Vom ajunge vreodata ca omul credincios sa spuna aproapelui “tine-mi o predica!”, ceva din care sa invete un lucru cat de mic, asa cum pe vremuri ucenicii cereau batranului pustnic, omului induhovnicit “cuvant de folos”?
Nu fiti intristat, Parinte!
Eu va admir daruirea si grija pentru noi, cei aproape si celor foarte departe…
Cu bucurie in suflet va citesc randurile de pe acest site si , precum leprosul “al 11-lea” va multumesc pentru caldura cuvantului!
E foarte greu sa descriu trairile de dor de a pasi intr-o biserica ortidoxa “ca acasa”.
E mult de invatat oriunde, insa.
Va rog, binecuvantati Parinte ! si spuneti-ne cand veti avea ragazul, despre apocalipsa.
Multe multumiri si urari de bine de pe indepartate taramuri!
Any time, in DK. Thanks for your comment. DS
OK. Data viitoare despre Apocalipsa. E un spatiu instabil academic, dar prin credinta se poate intelege destul. Salutari din frumoasa si sarmana Romanie. DS
Multe multumiri , Parinte!
va rog nu o predica, ci cate va va tine Domnul sa aveti puterea dea predica. sper sa fiti si inteles nu numai auzit iar cuvantul sa rodeasca in ninima fiecaruia care se adapa din izvoarele vorbelor cu duh. eu multumesc de fiecare dat cand pot ajunge in Biserica Sf Nicolae si va gasesc si va ascult si daca se intampla sa predicati chiar sa mai adaug muguri pe ramurile unei credinte care uneori in loc sa dea rod pare ca se usuca. mi-e dor sa ma adap, e tot ce pot spune.
Sarut dreapta!
Metodele omiletice sunt diverse. Nu cred c? dac? s-ar încerca nu s-ar putea schimba con?inutul predicii. Pildele Mântuitorului sunt pline de teme pentru predici. Nu trebuie s? ne limit?m, de exemplu, la pilda sem?natorului doar la ce semnifica?ie au boabele sau locurile unde cad acestea. Totul ?ine de tactul predicatorului. Am participat la o slujba iar la sfâr?it am avut onoarea s? ascult dou? predici: una a unui protopop ?i una a unui preasfin?it. ?in s? v? m?rturisesc, cu toate c? fac un p?cat criticând, predica preacucernicului protopop a sem?nat mai degrab? cu o în?iruire de cuvinte far? leg?tur? între ele. Nu am nici un drept s? critic, pentru c?, dac? a? fi pus s? predic, nu m-a? descurc? deloc. Îns? de la o asemenea persoan? ne-am a?tepta la mai mult. Solu?ia cred c? tot de la Dumneavoastr? ar putea venii. Ar trebui ca to?i p?rin?ii s? lepede ochelarii de cal ?i s? priveasc? ?i în alt? parte, dup? cum însu?i Dumneavoastr? a?i spus la un seminar de dogmatic?.
Sper ca prin commentul meu nu am deranjat pe nimeni iar gre?elile s? îmi fie iertate.
Binecuvânta?i!