Sub coordonarea lui Rogate Mshana, mai multi economisti crestini si teologi din lumea intreaga au scris o carte dedicata crizei financiare globale si intelegerii ei din perspectiva crestina. Cartea se numeste “Dreptate, nu lacomie”. Unul dintre cei care scriu a dat un citat: “Omul este singurul animal dependent de iubire. Daca il privezi de ea, se imbolnaveste, indiferent la ce varsta s-ar afla!” In intalnirea cu elevii de la Garabet Ibraileanu din seara aceasta, am dat acest citat si m-am descoperit judecat de o distinsa profesoara, al carei nume nu il stiu, ca daca sunt dependent de iubire e rau, ca e ca si cand sunt dependent de tigara.
Interpretarea aceasta este nastrusnica, dar probabil ca ar fi trebuit sa fac o precizare suplimentara: omul e dependent de iubirea celorlalti, nu de iubirea lui pentru sine, asa cum este dependent de placerea de a fuma. In iubire nu exista sau nu trebuie sa existe egoism. Jean Valjean, din “Mizerabilii” lui Victor Hugo infrunta tot ceea ce este mai urat si reprobabil din partea lumii, trece indarjit prin toate greutatile si detentie aspra, dar este schimbat de fragila iubire a episcopului Biennvenue, dar la final moare numai cand constientizeaza ca iubirea fiicei lui adoptive, Cosette, va fi daruita altcuiva, iar el va fi uitat. Nu a murit de boala, rani sau primejdii, ci de iubire.
Asadar, iubirea este virtute cat timp este daruita, creand vibratie cel putin reciproca. Cand este indreptata spre propria persoana, inceteaza de a mai fi virtute, se transforma in mistuitoarea patima a egoismului ori in ridicolul narcisism.
Sa nu confundam, asadar “dependentele”. Daca esti dependent de dor de tara, nu e pacat, pentru ca asta te face sa canti sau sa doinesti; daca esti dependent de padure, o protejezi si te inspiri din ea; daca esti dependent de prieteni, le pretuiesti existenta; daca esti dependent de iubire, ESTI. Aceasta nu e metafora, asa cum s-a sugerat. Nu am vorbit in metafore, ci in imagini reale, traite.
Cat despre fumat, desi nu avem marturii canonice daca este sau nu un pacat, el este cu siguranta un rau incomensurabil pe care omul si-l face, pe care nu l-as pune langa iubire nici macar in joaca. Ar fi deplorabil, ca si invatamanul nostru, unde valorile se confunda atat de usor doar de dragul retoricii si al “iesitului in fata”.
