Daca Dumnezeu S-ar “odihni” nu ar mai fi Dumnezeu; cel mult un zeu epigon din legendarul Munte Olimp. Elaborarea calendarului crestin ortodox, cu precizarea Duminicii drept prima zi a saptamanii, este o schimbare apreciabila si apreciata de multi. Presupunem ca la baza hotararii au stat niste argumente pe care noi, credinciosii, inca nu le-am aflat nici pe cale oficiala, nici neoficiala. Cert este ca atunci cand faci o schimbare, motivatia este de a face ceva mai bun decat ceea ce a fost. Ce a fost rau cu calendarul vechi de a trebuit schimbat? E prima intrebare la care credinciosii asteapta un raspuns oficial. Ce e mai bun la calendarul din noua varianta? O alta intrebare la care ne dam cu parerea ca oameni simpli, teologi si, cred, chiar unii ierarhi care au hotarat schimabarea. Ce e rau la calendarul nou? Unii credinciosi au raspuns, dar nu putem sti sigur daca au dreptate, cata vreme nu stim ce este bine la calendarul nou, ca sa putem pune lucrurile in balanta. Un prim aspect negativ, semnalat de credinciosii dintr-un sat impartit intre ortodocsi si adventistii de ziua a 7-a (“sambatarii” sau cei care respecta ziua de sambata ca zi de odihna), a fost confuzia creata: daca Duminica este prima zi a saptamanii, inseamna ca ziua de odihna este ziua a saptea, potrivit referatului biblic, deci sambata. Asta inseamna ca adventistii au dreptate? Da, potrivit Sfintei Scripturi au dreptate ca ziua a saptea este zi de odihna. Dar cine ne poate spune daca Dumnezeu a inceput creatia intr-o Duminica? Daca am crede ca a inceput-o intr-o luni sau intr-o joi, care este ziua a saptea?
Departe de a bagateliza problema “zilei de odihna”, vreau sa spun ca, in Biblie, nu se stipuleaza o ANUME zi de ohihna, ci ZIUA de odihna, ca principiu al muncii organizate si respectului pentru munca si trupul (uman) ostenit. Dumnezeu NU AVEA NEVOIE DE ODIHNA. E imposibil de crezut ca, fiziologic, Dumnezeu a obosit. Nu ziua de odihna este cheia in crestinism, ca sa o respectam prin mimetism (ca asa a facut si Doamne-Doamne), ci CHEIA crestinismului consta in ce a facut Dumnezeu pentru lume: a invitat si a trimis pe Duhul Sfant sa o transfigureze. Am spune ca odihna zilei de sambata este relativa, chiar neglijabila, comparativ cu Invierea Domnului. Deci, nu e important CAND e ziua de odihna, ci sa fie o zi de odihna (poate personal prefer sa fie lunea). Daca ziua de odihna ar fi sambata sau Duminica si cine nu ar respecta-o ar trebui pedepsit vesnic, tot clerul ar merge triumfal la iad, pentru ca “lucreaza” in zi de Dumininca de cand se stiu.
In spatele ratiunii schimbarii din calendar credem ca ar putea sta urmatoarele argumente: teologic, Invierea este cea mai insemnata realitate, cu care trebuie sa incepem orice: viata in Hristos prin Botez, saptamana prin ziua de Duminica, ziua prin rugaciunea catre Hristos Cel inviat; misionar, credinciosii trebuie sa puna la originea oricarei actiuni saptamanale credinta in ajutorul lui Dumnezeu, cu care trebuie sa inceapa saptamana de lucru, prin amintirea a ceea ce El a facut pentru om mai intai; liturgic, este importanta prioretizarea lucrurilor: daca inainte oamenii considerau ca, dupa o saptamana de lucru (luni-sambata), merita o Duminica de somn ca final al unui stagiu de munca, in felul actual, Duminica este prima zi de munca in care, odihniti, ne rugam, prin participarea la slujbele Bisericii si gandul la Dumnezeu.
Deci, a nu se intelege ca Duminica devine zi de lucru fizic, ci zi de lucru spiritual, de “slujire”, care este mai importanta decat “odihna”. Nu este o problema daca unii tin ca zi de odihna sambata, altii Duminica sau chiar vinerea ori lunea; important este ca Duminica este “zi de lucru duhovnicesc”, nu de lenevire si de la unele si de la altele, cum se intampla deseori, indiferent daca ne aflam acasa ori in biserici.
Lasam adventistilor de ziua a 7-a si altora asemenea libertatea de a crede ca “sambata” este obligatorie pentru odihna, asa cum musulmanii cred in Coranul dictat de Allah cuvant cu cuvant, iar noi apreciam ca cel mai insemnat lucru in viata cotidiana si spirituala este gandul la Dumnezeu cel Inviat in “prima zi a saptamanii”, fata de care nimic nu poate fi mai important: nici munca, nici oboseala, nici odihna, nici stradaniile, nici agoniseala. Invierea este motiv de “slujire” comuna (nu am spus “celebrare”), respectiv de slavire in biserica, slujire a celor nevoiasi in societate, rugaciune individuala in familie, fapte bune si cultivarea virtutilor in viata personala, ca preocupari primordiale, inainte de orice grija despre cat de “obosit” sau de “odihnit” este Dumnezeu.
Argumentul dumneavoastra nu ma convinge.
Odihna lui Dumnezeu a fost, mai degraba, contemplare a creatiei.
Iar omului i s-a poruncit respectarea Sabatului nu numai pentru odihna lui fizica, ci si pentru contemplarea creatiei lui Dumnezeu.
Sabatul este, de asemenea, si un semn intre Dumnezeu si om, un semna al sfintirii (Ezechiel 20:12,20).
Cu respect.
Mai mult decat atat, porunca a patra, ce prevede respectarea zilei a saptea, sambata, Il prezinta pe Dumnezeu in calitatea de Creator. Respectarea acestei porunci de-a lungul mileniilor, ar fi codus la evitarea idolatriei.
Si mi se pare nepotrivit sa desfiintam o porunca aflata chiar in mijlocul decalogului. Apostolul Iacov afirma ca „cine pazeste toata Legea si greseste intr-o singura porunca, se face vinovat de toate” (Iacov 2:10), iar Isus Christos Insusi a afirmat: „Sa nu credeti ca am venit sa stric Legea sau Prooroci; am venit nu sa stric, ci sa implinesc”(Matei 5:17). Si „implinirea” aceasta trebui sa o luam in antiteza cu termenul „stricat”.
De ce de-a lungul timpului Biserica si-a arogat drepturi, pe care nici macar Christos nu si le-a asumat. Daca El, Legiuitorul (Predica de pe Munte Il prezinta ca noul Moise, care aprofundeaza Legea si ii reda semnficatiile profunde pierdute de-a lungul generatiilor – „ati auzit ca s-a spus … , dar Eu va spun”), nu si-a permis sa desfiinteze Sabatul, atunci atitudinea Bisericii de-a lungul veacurilor este fara suport biblic.
El se numeste pe Sine „Domn al Sabatului”.
Ziua Invierii este o zi a bucuriei, dar nu ziua de odihna poruncita de Dumnezeu. Din perpectiva planului de salvare, numai moartea lui Christos este ispasitoare, nici nasterea, nici invierea. Marea minune nu este invierea lui Christos (In El era viata si viata era lumina oamenilor, El este Dumnezeu), ci moartea Lui. De aceea, Cina Domnului este un reamintitor, nu al invierii, ci al mortii lui Christos.
Dar Sabatul surprinde o alta problema, calitatea de Creator a lui Dumnezeu. Pentru schimbarea zilei am avea nevoie de o noua Geneza, lucru irepetabil in istoria omenirii.
Cu respect, Marius.
Domnule Marius,
Ma bucura interesul domnie Tale pentru subiect. Intr-o conferinta recenta prin strainatate o distinsa Doamna Profesor imi reprosa acelasi lucru: de ce Biserica a adus in lume atata suferinta? De ce Biserica isi aroga drepturi mai presus de alte institutii? De ce Biserica nu acccepta sa fie criticata, iar afirmatiile ei sunt considerate ultime?
Personal, nu mi-L pot inchipui pe Dumnezeu inantat contemplandu-si propria creatie, pentru ca stia dinainte ce ppoate sa faca. A facut-o perfecta, dar de o perfectiune relativa, motiv pentru care omul a putut pacatui. Omul avea o libertate egala cu a lui Dumnezeu. In ce priveste argumentele aduse, cu permisiune, as face niste corecturi:
1. “Implinirea” legii si a proorocilor de catre Hristos, in originalul grec este “pleroma”, adica “plinirea”, ceea ce inseamna “desavarsirea”. Deci, a se citi, “am venit sa desavarsesca Legea si Proorocii”, ceea ce poate sa insemna si “schimbare”. In sprijinul acestei asertiuni aduc insasi afirmatia aceluiasi Isus Hristos: Matei 12: 2 V?zând aceasta, fariseii au zis Lui: Iat?, ucenicii T?i fac ceea ce nu se cuvine s? fac? sâmb?ta.
5 Sau n-a?i citit în Lege c? preo?ii, sâmb?ta, în templu, calc? sâmb?ta ?i sunt f?r? de vin??
10 ?i iat? un om având mâna uscat?. ?i L-au întrebat, zicând: Cade-se, oare, a vindeca sâmb?ta? Ca s?-L învinuiasc?.
11 El le-a zis: Cine va fi între voi omul care va avea o oaie ?i, de va c?dea ea sâmb?ta în groap?, nu o va apuca ?i o va scoate?
12 Cu cât se deosebe?te omul de oaie! De aceea se cade a face bine sâmb?ta.
Marcu 2, 24 ?i fariseii Îi ziceau: Vezi, de ce fac sâmb?ta ce nu se cuvine?
27 ?i le zicea lor: Sâmb?ta a fost f?cut pentru om, iar nu omul pentru sâmb?t?.
Marcu 3, 2 ?i Îl pândeau pe Iisus s? vad? dac? îl va vindeca sâmb?ta, ca s?-L învinuiasc?.
4 ?i a zis lor: Se cuvine, sâmb?ta, a face bine sau a face r?u, a mântui un suflet sau a-l pierde? Dar ei t?ceau;
Luca 13, 10 ?i înv??a Iisus într-una din sinagogi sâmb?ta.
14 Iar mai-marele sinagogii, mâniindu-se c? Iisus a vindecat-o sâmb?ta, r?spunzând, zicea mul?imii: ?ase zile sunt în care trebuie s? se lucreze; venind deci într-acestea, vindeca?i-v?, dar nu în ziua sâmbetei!
15 Iar Domnul i-a r?spuns ?i a zis: F??arnicilor! Fiecare dintre voi nu dezleag?, oare, sâmb?ta boul s?u, sau asinul de la iesle, ?i nu-l duce s?-l adape?
Ioan 5, 16 Pentru aceasta iudeii prigoneau pe Iisus ?i c?utau s?-L omoare, c? f?cea aceasta sâmb?ta.
18 Deci pentru aceasta c?utau mai mult iudeii s?-L omoare, nu numai pentru c? dezlega sâmb?ta, ci ?i pentru c? zicea c? Dumnezeu este Tat?l S?u, f?cându-Se pe Sine deopotriv? cu Dumnezeu.
Deci, unul dintre capetele de acuzare ale lui Iisus este tocmai acela ca a desfiintat sabatul sau, mai degraba, l-a reinterpretat.
2. Cat priveste moartea lui Isus ca principal motiv al dumnezeirii, cu ce se deosebeste Hristos de alti oameni care au murit? E vestit cazul misticului musulman Al-Halaj care a fost rastignit pe un gard pentru ca a spus “Eu sunt Adevarul”. Moartea lui este foarte asemanatoare cu a lui Hristos. De ce nu ar fi si el un Hristos. Ioan Alexandru spunea ca toti cei care au trait (Bddha, Lao Tze, Mahomed, Confucius etc) au sfarsit in pamant. Singurul care a sfarsit in cer este Hristos. De aceea noi credem in vesnicie, pentru inviere nu pentru finitudinea mortii. Curajul vine din speranta comuniunii, iubirea consta in speranta revederii, eltfel am fi o specie de sinucigasi, daca destinul natural este moartea. Ce ma impiedica sa o fac atunci cand sunt suparat, daca tot stiu ca se va intampla peste ceva timp?
3. Pentru noi, ortodocsii, Cina nu este o simpla amintire sau prefigurare, ci este ACTUALIZAREA jertfei lui Hristos in fiecare moment, ca sa nu dezmintim pe Cel ce a spus “Eu SUNT cu voi pana la sfarsitul veacurilor” si nu “eu imi voi aminti de voi sau voi de Mine”. Iisus nu este un erou, nu este o victima a istoriei: El este cel prevestit, pregatit, jertfit si INVIAT pentru toti oamenii. Teologul catolic Thomas Spidlik spune ca pe chipul lui Iisus rastignit pe cruce in traditia ORTODOXA nu este nici un semn de grimasa, angoasa, suferinta, pentru ca in cruce sta invierea. El nu “sfarseste” pe cruce, ci trece prin cruce de la moarte la viata. De aceea rastignirea in icoana ortodoxa este plina de lumina, iar Hristos este “elegant, ca intr-un dans”, spune teologul amintit. Pot spune ca rade de moarte, pentru ca moartea nu are definitie, nu exista prie ea insasi, ci este absenta vietii, la fel cu frigul nu exista, ci este absenta caldurii, cum intunericul nu exista, ci e absenta luminii (Einstein). Nu exista unitate de masura pentru intuneric, ci pentru lumina, pentru frig, ci pentru caldura. Unitatea de masura pentru viata este IUBIREA. Care e unitatea de masura pentru moarte?
Domnule Marius, nu vreau sa va conving, nu reau sa dau dreptate Bisericii, in calitate de institutie sociala (in articolul meu sunt si accente critice), ci sa spun ca Biserica este Trupul lui Hristos INVIAT, care traieste intr-o lume reala, prin oameni reali si trebuie sa dea raspuns la intrebari reale. Nu spun ca trebuie desfiintata sambata, cu atat mai putin ideea de “sabat” sau de odihna (oricum e odihna pentru ca e week-end), ci ca nu trebuie sa fim subjugati de intepretari ale literei, ci ale dragostei care aduce pe oameni la unitate, adica la Dumnezeu, adica la Viata.
Acelasi respect,
Dan Sandu
Nu inteleg de ce ideea unei mici rocade saptamanale aprinde spiritele si naste asemenea polemici?….
Sunt o serie de tari in care e incetatenit ca orice saptamana din calendar sa inceapa cu “Sunday”…Nu cred ca si-a pus nimeni probleme existential-filosofice-dogmatice- “ca de ce?’ :Pur si simplu!
Noi insa suntem mai rafinati… romanii nu se multumesc asa de usor – nu le trebuieste vreo traditie de mii de ani, caoricum n-ar avea de unde s-o gaseasca, le trebuie explicatii clare- mai muncim sau nu in ziua de Duminica?
Cu deosebita stima,
df
nu ar fi trebuit sa apara acel emoticon- e aiurea , neintentionat si nedorit! nu am avut nici o interventie, sorry.