pr. Dan Sandu

Pentru ultimele predici si cuvinte pastorale va invitam sa urmariti podcast-ul Evanghelia Azi pe Spotify

Predica din Duminica Sfintei Cruci ne aduce in fata chemarea lui Iisus Hristos de a ne asuma cu rabdare si credinta propriile incercari, intelegand ca fiecare „cruce” purtata cu nadejde devine cale spre lumina si inviere. Asezata in mijlocul postului in traditia Bisericii Ortodoxe, aceasta duminica ne intareste sufleteste si ne aminteste ca jertfa nu este zadarnica, ci rodnica, daca este unita cu dragoste, smerenie si incredere in Dumnezeu.

Predica din Duminica Infricosatoarei Judecati, asa cum este talcuita in traditia Biserica Ortodox?, pune accent pe responsabilitatea personala a fiecarui om inaintea lui Dumnezeu si pe faptul ca judecata finala se va face dupa masura iubirii aratate aproapelui. In Evanghelia despre Judecata de Apoi, Iisus Hristos arata ca adevaratul criteriu al mantuirii nu este doar credinta declarata, ci fapta concreta a milosteniei: hranirea celui flamand, ajutorarea celui bolnav, primirea strainului si cercetarea celui aflat in suferinta. Mesajul central al predicii este ca fiecare om este chemat sa-L recunoasca pe Hristos in aproapele sau si sa traiasca o credinta lucratoare prin iubire, pregatindu-se astfel pentru intalnirea cu Dumnezeu.

Predica la Intampinarea Domnului, sarbatoare praznuita in traditia Biserica Ortodox? la 40 de zile dupa Nasterea Domnului, evidentiaza momentul in care Pruncul Iisus Hristos este adus la Templu si este intampinat de dreptul Simeon. Evenimentul arata implinirea fagaduintelor lui Dumnezeu si descoperirea lui Hristos ca „Lumina spre descoperirea neamurilor”. Predica subliniaza credinta, rabdarea si nadejdea lui Simeon, dar si chemarea fiecarui crestin de a-L primi pe Hristos in viata sa, cu inima curata si deschisa, asa cum Templul L-a primit pe Domnul.

(a Vamesului si a Fariseului)

Doi oameni s-au dus la templu sa se roage: un fariseu si un vames. Fariseul se lauda inaintea lui Dumnezeu pentru faptele sale, iar vamesul, smerit, cerea mila pentru pacatele lui. Dumnezeu l-a socotit mai drept pe vames, caci cel mandru va fi smerit, iar cel smerit va fi inaltat.

(Vindecarea celor 10 leprosi)

Evanghelia din Duminica a douazeci si noua dupa Rusalii ne dezvaluie povestea celor zece leprosi care au primit vindecare pentru boala trupului, insa doar unul dintre ei s-a izbavit si de “boala sufletului” – nerecunostinta fata de binefacatorul sau. Ceilalti noua au uitat de Mantuitorul care i-a tamaduit, in timp ce un samaritean s-a intors sa-I aduca multumire lui Iisus Hristos pentru vindecarea primita. Astfel, dintre toti cei zece vindecati de lepra, un singur om avea sufletul cu adevarat sanatoas – sensibil si capabil sa exprime recunostinta si sa aduca multumire cu bucurie.

Predica la Duminica dupa Botezul Domnului, in traditia Biserica Ortodoxa, pune accent pe inceputul activitatii publice a lui Iisus Hristos si pe chemarea la pocainta. Evanghelia acestei duminici aminteste cuvintele: „Pocaiti-va, ca s-a apropiat Imparatia cerurilor”, aratand ca Botezul Domnului nu este doar un eveniment istoric, ci inceputul lucrarii de mantuire a oamenilor. Predica subliniaza lumina adusa de Hristos in lume, chemarea la schimbarea vietii si la apropierea de Dumnezeu prin credinta, rugaciune si fapte bune.

Predica din aceasta zi se vrea o puternica marturie a credintei crestine timpurii si a continuitatii dintre Vechiul si Noul Testament, subliniind ca Iisus este implinirea profetiilor, dar a fost respins de poporul ales, devenind astfel primul martir.

(Pilda celor poftiti la cina)

Duminica Sfintilor Stramosi – Sfanta Evanghelie din Duminica a XXVIII-a dupa Rusalii prezinta Pilda celor poftiti la cina, pilda care arata în chip tainic cum Dumnezeu cheama pe toti oamenii la mantuire.

(Pilda bogatului caruia i-a rodit tarina)

Sfanta Evanghelie din Duminica a XXVI-a dupa Rusalii este prima duminica a Postului Nasterii Domnului. Pilda bogatului caruia i-a rodit tarina nu se refera la un om anume, ci la bogatul lacom, nemultumitor si nemilostiv care poate fi orice om ajuns intr-o stare de robie a sufletului sau, printr-un atasament exclusiv de bunurile materiale limitate si trecatoare din lumea aceasta.